Grigorescu dex | ce inseamna Grigorescu | dictionar online cuvant.net

Dictionar Explicativ Roman / Englez

Dictionar Explicativ Român

Diacritice:    â    ă    î    ş    ţ

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

English Dictionary

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Folosesti des dictionarul explicativ al limbii romane? Adauga "motorul" de cautare browserului tau si poti cauta mai rapid direct din browser! Dictionar Online


Food Recipes

Ce inseamna Grigorescu? - Definitie Dictionar Online pentru Grigorescu - Grigorescu dex


GRIGORESCU, Dan (1931-2008, n. București), critic literar și de artă român. M. coresp. al Acad. (1993), prof. univ. la București. Studii asupra literaturii universale („Direcții în poezia sec. XX”, „Dicționar cronologic. Literatură americană”) și de iconologie („Constelația gemenilor”, „Aventura imaginii”). Critică de artă referitoare la fenomenul artistic contemporan („Cubismul”, „Arta americană”, „Cumințenia Pământului”). Memorialistică („Marile canioane”), antologii, traduceri.

GRIGORESCU, Eremia Teofil (1863-1919, n. Târgu Bujor), general român. Ministru de Război (oct.-nov. 1918). A contribuit la achiziționarea și modernizarea materialului de luptă folosit de armata română. A comandat în primul război mondial Divizia 15 infanterie pe frontul din Dobrogea (1916), Grupul Oituz-Vrancea (1916-1917), corpurile 4 și 6 armată și Armata I (1917). A lansat în prima bătălie de la Oituz deviza celebră „Pe aici nu se trece”; s-a acoperit de glorie la Mărășești.

GRIGORESCU, Ioan (1930-2011, n. Ploiești), publicist și scriitor român. Proză caracterizată printr-o accentuată tentă reportericească, cu tematică diversificată, insistă însă asupra însingurării și obsesiei („Obsesia”, „Lupta cu somnul”, „Paradisul murdar”, „Dilema americană”). Ecranizări: „Marea sfidare”, „Spectacolul lumii” – serial de televiziune.

GRIGORESCU, Lucian (1894-1965, n. Medgidia), pictor român. M. coresp. al Acad. (1948). Unul dintre cei mai importanți peisagiști, pictor de naturi moarte și colorist. Influențat la început de Derain și de soluțiile acestuia în construcția solidă a formei și organizarea spațiului, G. e atras ulterior de impresionism, cucerit mai ales de de exemplul lui Bonnard. Într-o viziune pe care nu o va părăsi până la sfârșit și în care formele își pierd în parte consistența dizolvându-se în jocul de vibrații al luminii și atmosferei, îți afirmă sensibilitatea ascuțită prin culoare, exprimându-și preferința pentru acordurile vii și armoniile strălucitoare („Piață din Cassis”, „Peisaj la Cassis”, „Natură moartă cu râșniță și fructe”, „Arlechin”, „Lunca Neajlovului”, „Răsărit de soare”).

GRIGORESCU 1. Nicolae G. (1838-1907, n. sat Pitaru, jud. Dâmbovița), pictor și desenator român. M. de onoare al Acad. (1899). Mare peisagist și portretist. Principalul ctitor al picturii moderne române, pe care o îndreaptă pe făgașul deschis de Corot, Coubert, Millet și în general de grupul pictorilor de la Barbizon, urmat de cel al impresioniștilor („Toamnă la Fontainebleau”, „Paznicul de la Chailly”, „Maternitate”). Profitând de exemplul tuturor acestora și de inovațiile lor inspirate mai ales de practica picturii de plein air și de soluțiile de atmosferă, lumină, intensitate cromatică, G. revoluționează mijloacele de exprimare plastică ale picturii noastre de până la el, înlocuind formele închise, perfect finisate, în tușe contopite, promovate de pictura academică, cu cele mai libere, mai spontane, în tușe aparente și puternic vibrate, conforme viziunii moderne („Pe malul Siretului”, „Fete torcând la poartă”, „Iarmaroc”, „Luminiș”). A desfășurat o prodigioasă activitate de pictor de icoane și biserici, lăsând să transpară în detaliile unor ample compoziții religioase vocația sa de peisagist, prin imagini care anunță uneori viitorul său plein-air-ism (bisericile de la Băicoi, Mărginenii de Jos, Zamfira, Puchenii Mari și Agapia). În 1861 pleacă în Franța, unde, după o scurtă trecere pe la Școala de Arte Frumoase din Paris, se stabilește, cu unele întreruperi, la Barbizon. În 1869, se întoarce definitiv în patrie. Pictează priveliști de țară, scene din viața rurală, figuri și portrete de țărani într-o viziune adesea arhaizantă, semănătoristă, cu puternice accente idilice, evrei în târgurile moldovenești de odinioară, precum și numeroase portrete reprezentative pentru societatea românească a epocii („Mocanul”, „Fata cu zestre”, „Ciobănaș”, „Țărancă cu maramă”, „Țărancă voioasă”, „Evreul cu gâsca”, „Marele Ban Herescu-Năsturel”, „Portret de femeie”, „Autoportret”). Urmând în 1877 armatele românești pe front, G. a lăsat schițe, desene, acuarele și tablouri, de un pronunțat dinamism și libertate de expresie, o mărturie impresionantă asupra Războiului nostru de neatârnare („Atacul de la Smârdan” – în mai multe variante -, „Convoi de prizonieri”, „Sentinela”). După 1880, elementele de factură impresionistă ale picturii sale se accentuează, imaginile câștigând în luminozitate și atmosferă și evidențiind totodată o mai concentrată disoluție a formelor, proprie în general impresionismului, și păstrându-le acestora construcția („Pescăriță la Granville”, „Bătrână la Brolle”, „Strada la Vitré” – în mai multe variante – „Drum greu”, „Car cu boi pe înserat”). În ultimii 10-12 de viață, pictura lui G. este marcată de prevalența – uneori excesivă – a tonului foarte deschis al luminii, față de intensitatea pigmentară a culorii, perioadă care cunoaște totuși o seamă de opere de vârf („Car cu boii la Orății”, „Întoarcerea de la bâlci”). 2. Dinu Alexandru G. (n. 1914, București), pictor francez de origine română. Nepotul lui G. (1). Lucrări care îl apropie deopotrivă de tașism și gestualism, prin pata amplă de culoare și energia gestului pictural („Armonie”, „Compoziție”).

GRIGORESCU 1. Octav G. (1933-1987, n. București), grafician și pictor român. Viziunea sam fină și delicată, face parte – fără a viza propriu-zis oniricul – din recuzita de ingeniozități a visării, căreia îi împrumută fantasmele, într-o împletire sugestivă cu realitatea și uneori cu figura de martir a lui G. Brâncoveanu. Evanescente, susținute de un colorit sobru, stins, formele se suprapun, se întrepătrund, rămân aluzive, înlănțuindu-se ritmic într-o aglomerație simultană de personaje, gesturi, rictusuri, grime, din care adesea nu lipsesc accentele grotești (ciclul „Poveștile lui Păcală”, desene în peniță, „Figuri suprapuse”, desen, „Orașul pierdut”, guașă, „Constantin Brâncoveanu”, ulei). 2. Ion G. (n. 1945, București), Pictor și fotograf român. Frate cu G. (1). Pornind de la aspecte ale realității și de la forme de expresie picturală tradiționale, conjugate ingenios cu imaginea fotografică în cadrul unor compoziții originale, G. se distinge prin spiritul său nonconformist și cultul efectelor de șoc, puse adesea în slujba unui mesaj critic și protestatar („Câinii vagabonzi” – decupaj din metal, pictat – „Țara nu e a milițienilor, comuniștilor și securiștilor”, „Pământ”).

Servicii IT Constanta - Web design Constanta
Piese Auto si Service Constanta - Tracom
oil and acryl paintings by Costin Craioveanu