di dex | ce inseamna di | dictionar online cuvant.net

Dictionar Explicativ Roman / Englez

Dictionar Explicativ Român

Diacritice:    â    ă    î    ş    ţ

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

English Dictionary

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Folosesti des dictionarul explicativ al limbii romane? Adauga "motorul" de cautare browserului tau si poti cauta mai rapid direct din browser! Dictionar Online


Food Recipes

Ce inseamna di? - Definitie Dictionar Online pentru di - di dex


DI interj. (Adesea cu „i” prelungit) Cuvânt cu care se îndeamnă la mers animalele de tracțiune, mai ales caii. [Var.: díe interj.] – Onomatopee.

di interj. – Servește la a îndemna caii. Creație expresivă, cf. hi. Pare identică, în ce privește intenția și mijloacele expresive, cu diha, interj., cu care țiganii îndeamnă ursul dresat, cînd vor să-l facă să danseze (după Tiktin și Candrea, această ultimă interj. ar fi abreviere de la dihanie „animal”).

DI1- Element prim de compunere în terminologia tehnică și științifică internațională, însemnând „doi”, „de două ori”. [< fr. di-, cf. lat. dis-, gr. dis – de două ori].

DI2- v. dis1 [în DN].

di / dii interj.

DI1 elem. „doi”, „de două ori, dublu”. (< fr. di-, cf. lat., gr. dis)

DI2 elem. dis1-. ()

DI3(A)- pref. „separare”; „prin, de-a lungul”; „peste”; „contra”; „poziție de mijloc”. (< fr. di/a/-, cf. gr. dia, prin, peste)

COLA DI RIENZO [riențo], (Nicola di Lorenzo [lorénțo] Gabrini) (1313-1354), om politic italian. Tribun (1347-1354) al Republicii din Roma, instaurată în urma răscoalei populare din 1347. A urmărit unificarea statelor italiene sub conducerea Republicii Romane.

NEL MEZZO DEL CAMMIN DI NOSTRA VITA (lat.) la mijlocul drumului vieții noastre – Dante, „Infernul”, I, 1. În simbolistica dantescă, vârsta de 35 de ani, punctul cel mai înalt al arcului vieții.

* di- (vgr. di- din dis, de doŭă orĭ, ca lat. bi- din bis) prefix care arată duplicarea, precum: diedru, disilabic.

GIOTTO (di BONDONE) (1266 sau 1267-1337), pictor și arhitect italian. Elev al lui Cimabue. Fresce (în bisericile San Francesco din Assisi, Santa Croce și Santa Maria Novella din Florența; ansamblu de scene din Viața lui Iisus și a Fecioarei Maria în capela dell’Arena din Padova), ce se disting prin echilibrul compoziției, veridicitatea atitudinii și a expresiei. Prin preocupările pentru redarea volumului și a expresivității plastice a figurilor, prin originalitatea și amploarea viziunii sale, este un premergător al Renașterii și al întregii arte europene moderne. Ca arhitect, a început construcția campanilei Domului (Santa Maria del Fiore) din Florența.

DI STEFANO, Giuseppe (1921-2008), tenor italian. Carieră de excepție pe toate marile scenel ale lumii. Voce clară, expresivă, forță dramatică („Pescuitorii de perle”, „Traviata”, „Carmen”, „Cavaleria rusticană”).

DI STEFANO, Alfredo (n. 1926), fotbalist spaniol de origine argentiniană. Conducător de loc al echipei Real Madrid, s-a remarcat prin calitățile sale tehnice, fiind unul dintre cei mai compleți fotbaliști ai anilor '50-'60.

DUCCIO DI BUONINSEGNA [buoninséña] (c. 1255-c. 1319), pictor italian din Siena. Scene religioase influențate de pictura bizantină („Madonna Rucellai”, altarul „Maestà”).

LAURANA (LOVRANA sau DI BRANA) 1. Luciano L. (c. 1420-1479), arhitect italian de origine dalmată. Unul dintre cei mai originali arhitecți-urbaniști ai Renașterii italiene (Palatul Prefettizio din Pesaro, Palatul ducal din Urbino – capodopera sa, Palatul ducal din Gubbio). 2. Francesco L. (c. 1430-1502), sculptor și medalist italian de origine dalmată. Probabil frate cu L. (1). A îmbinat elemente ale clasicismului dalmat cu eleganța liniei și volumelor proprii artei italiene din vremea sa („Madona din domul din Palermo”, elemente sculpturale ale Arcului de triumf al lui Alfonso de Aragon din Napoli, „Calvarul ducerii Crucii”). Alte opere: „Eleonora de Aragon”, „Battista Sforza”.

MO ȚZÎ (MO ZI, MO-DI) [mo-tsi] (c. 479-c. 381 î. Hr.), filozof chinez. Concepțiile sale și ale discipolilor săi sunt expuse în cartea „Mo-zî” în care propovăduiește „iubirea reciprocă”, cerând realizarea valorii de „venerație pentru cei aleși” și propunând metode pentru judecățile corect-incorect, autentic-fals. Introduce în logică noțiunile de categorie și cauză. Adepții săi se numeau moiști existând și un canon numit mojing.

pa, vu, ga, di, ke, zo, ni, numele notelor muzicale bisericeștĭ, care corespund cu do, re, mi, fa, sol, la, si.

NANNI DI BANCO (pe numele adevărat Giovanni di Antonio di ~) (1384-1421), sculptor italian. Unul din reprezentanții de seamă ai sculpturii toscane din sec. 15. Opera sa marchează trecerea de la gotic la Renaștere („Isaia”, „Sfântul Luca”, „Cei patru Sfinți încoronați”).

NANNI DI BARTOLO (zis il Rosso) (1419-1451), sculptor italian. Colaborator al lui Donatello la Florența. Opere influențate de motive venețiene și lombarde („Monumentul funerar al lui Niccolò Brenzoni” la Verona).

PIERO DI COSIMO (pe numele adevărat Piero di Lorenzo) (1462-1521), pictor italian. Numele lui vine de la cel al maestrului său, Cosimo Rosselli. Influențat de F. Lippi și L. Signorelli, a fost unul dintre cei mai reprezentativi artiști ai școlii florentine, creația sa reflectând o personalitate excentrică. Scene mitologice într-un cadru idealizat, paradiziac, folosind culori vii și o tehnică deosebită („Marte, Venus și Cupidon”, „Moartea lui Procris”, „Perseu eliberând-o pe Andromeda”, „Bătălia dintre Centaur și Iapiți”, „Vânătoarea”, „Incendiu în pădure”), tablouri cu teme religioase („Sacra familie”, „Madona cu Fiul”, „Sf. Ioan Evanghelistul”), portrete („Simonetta Vespucci”, „Guiliano da Sangallo”), marcate de o sensibilitate tulburătoare.

POZZO [póttso] DI BORGO, Carlo Andrea, conte (1764-1842), diplomat de origine corsicană. Secretar de stat în Corsica ocupată de englezi (1794-1796). Refugiat în Rusia, a devenit consilier al împăratului Aleksandru I și dușman înverșunat al lui Napoleon Bonaparte. Ambasador al Rusiei la Paris (1815-1834) și Londra (1834-1839). A participat la Congresul de la Viena (1814-1815) și la toate congresele Sfintei Alianțe.

HUANG DI („Împăratul Galben”) (c. sec. 26 î. Hr.), personaj legendar chinez, venerat ca unul dintre strămoși. Potrivit tradiției, era purtătorul auspiciilor elementului pământ (căruia îi corespunde centrul și culoarea galbenă, de unde și denumirea). Este inclus în panteonul taoist, iar scrierile care i se atribuie fac parte din Canonul taoist și Tratatul de medicină internă, baza acupuncturii.

Servicii IT Constanta - Web design Constanta
Piese Auto si Service Constanta - Tracom
oil and acryl paintings by Costin Craioveanu