face dex | ce inseamna face | dictionar online cuvant.net

Dictionar Explicativ Roman / Englez

Dictionar Explicativ Român

Diacritice:    â    ă    î    ş    ţ

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

English Dictionary

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Folosesti des dictionarul explicativ al limbii romane? Adauga "motorul" de cautare browserului tau si poti cauta mai rapid direct din browser! Dictionar Online


Food Recipes

Ce inseamna face? - Definitie Dictionar Online pentru face - face dex


a face cum îl taie capul expr. a acționa conform propriilor dorințe / după bunul plac.

A FACE O GAFĂ a da cu bâta-n baltă, a da cu mucii-n fasole, a o face fiartă, a o face de oaie, a gafa, a o nimeri (ca Ieremia) cu oiștea-n gard, a o scrânti.

a face bot expr. a se bosumfla, a-și țuguia buzele de supărare.

a face din alb negru și din negru alb expr. 1. a avea o mare putere de convingere. 2. a fi inconsecvent.

a face harim-narim expr. (intl.) a fura.

FÁCE, fac, vb. III. A. Tranz. I. 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ◊ A procura un obiect, dispunând confecționarea lui de către altcineva. Își face pantofi. 2. A construi, a clădi; a ridica, a așeza. Face o casă. Face fânul stoguri. 3. A găti, a prepara, a pregăti un aliment, o mâncare. 4. A compune, a scrie, a crea o operă literară; a executa, a realiza o operă artistică. 5. A stabili o lege, o convenție, o înțelegere. 6. A câștiga, a agonisi, a strânge bani, avere. 7. A pregăti ceva într-un anumit scop. Își face bagajele.Expr. A face focul = a ațâța, a aprinde focul. ◊ A aranja (părul, sprâncenele, buzele, unghiile etc.). II. 1. (Despre femei) A naște. ♦ Expr. (Pop. și fam.) De când l-a făcut mă-sa sau de când mă-sa l-a făcut = de când s-a născut, dintotdeauna. ◊ (Despre soți) A procrea. ◊ (Despre mamifere) A făta. ◊ (Despre păsări) A oua. 2. (Despre pomi) A produce, a da roade; (despre plante) a scoate, a da muguri, frunze, flori etc. 3. (despre ființe și plante) A căpăta, a dobândi; a-i apărea. A făcut o bătătură. ◊ A se îmbolnăvi de... A făcut scarlatină. 4. (În expr.) A face ochi = a) (despre puii unor animale) a putea deschide ochii (la câteva zile după naștere); b) (fam., despre oameni) a se trezi, a se scula din somn. A face burtă (sau) pântece = a se îngrășa. A face genunchi = (despre pantaloni) a se deforma (de multă purtare) în dreptul genunchilor. III. 1. A întocmi, a potrivi lucrurile astfel ca să...; a da cuiva posibilitatea de a... Ce-a făcut, ce-a dres, că a reușit... 2. A determina, a convinge. Nu l-au putut face să se însoare. 3. A obliga, a sili, a constrânge, a pune pe cineva să... Nu mă face să plec. 4. A predispune la ceva; a îndemna. Timpul urât îl face trist. IV. 1. A determina sau a ajuta pe cineva sau ceva să-și schimbe starea inițială, să ajungă într-o anumită situație. L-a făcut om.Expr. A face (sau, refl., a se face) bine (sau sănătos) = a (se) însănătoși, a (se) vindeca. 2. A preface, a schimba, a transforma în... Faceți din piatră aur.Expr. A face din țânțar armăsar = a exagera mult. A face (cuiva) coastele pântec (sau spinarea cobză) = a bate (pe cineva) tare. A face noaptea (sau din noapte) zi = a nu dormi, a rămâne treaz toată noaptea. A face (sau, refl., a se face) praf = a (se) distruge, a (se) nimici. 3. A zice, a spune (despre cineva sau cuiva) că este..., a califica; a învinui, a acuza pe cineva de... L-a făcut măgar.Expr. A face (pe cineva) cum îi vine la gură = a ocărî sau a certa (pe cineva) rău, fără a-și alege cuvintele, a batjocori (pe cineva). A face (pe cineva) cu ou și cu oțet v. oțet. V. 1. A săvârși, a făptui, a comite. ◊ Expr. Face ce face și... = încearcă prin toate mijloacele și izbutește să...; nu știu cum procedează că...; vorba e că... A nu avea ce face (sau ce să facă) = a) a nu avea o ocupație; b) a nu-i rămâne cuiva nimic de schimbat într-o situație, a nu avea posibilitatea să se împotrivească, să obiecteze, să ajute cu ceva; a nu avea încotro; c) se spune despre cineva (sau cuiva) care comite sau este pe punctul să comită o imprudență, o prostie, o gafă. A nu avea ce face cu... = a nu avea (nici o) nevoie de..., a nu-i trebui; a nu-i folosi, a nu-i servi la nimic. Ce (mai) faci? = cum îți merge? cum o (mai) duci? A face totul sau a face tot posibilul (sau în toate chipurile, posibilul și imposibilul) să (sau ca să) = a depune toate eforturile (pentru a realiza ceva). (exprimând surpriza neplăcută și purtând accentul în frază) Ce face?! = cum?! cum se poate (una ca asta)? Ce (tot) faci (sau ce ai făcut de)...? = ce ți s-a întâmplat că...? care e cauza că...? Ce-i de făcut (cu cineva sau cu ceva) ? = cum să se procedeze (cu cineva sau cu ceva) ? N-am făcut nimic = a) nu am realizat nimic, nu m-am ales cu nimic; b) nu sunt vinovat, nu am comis ceea ce mi se impută. Văzând și făcând = procedând conform situației, împrejurărilor, fără un plan dinainte stabilit. A avea a (sau de-a) face cu cineva (sau cu ceva) = a) a avea ceva comun cu cineva (sau cu ceva), a exista anumite relații între...; b) a o păți, a suporta consecințele faptelor sale. Ce are a face? = ce legătură este (între un lucru și altul)? Ce interesează? și ce-i cu asta? N-are a face! = nu interesează! n-are importanță! (Refl.) S-a făcut! = ne-am înțeles! s-a aranjat! Fii fără grijă! 2. A provoca, a da naștere la..., a cauza, a pricinui. A făcut o încurcăturăExpr. Nu face nimic! = (formulă de politețe cu care se răspunde celui ce-și cere scuze pentru un neajuns sau o supărare pricinuită fără voie) nu are nici o importanță! A i-o face (bună sau lată sau cu vârf) sau a-i face (cuiva) una (și bună) = a-i pricinui cuiva un rău, un neajuns. A(-și) face inimă rea (sau sânge rău) = a (se) supăra, a (se) consuma. A-și face gânduri (sau griji) = a se îngrijora. ♦ A arăta, a manifesta, a acorda. I-a făcut toate onorurile. 3. A aduce la îndeplinire; a realiza, a îndeplini, a împlini. Și-a făcut datoria.Expr. A face (un) târg (sau târgul) = a cădea de acord, a încheia o tranzacție (comercială). ♦ A juca (un meci). 4. A exercita, a practica o meserie. Face avocatură. ♦ A studia, a urma un curs sau o formă de învățământ. Face medicina. 5. (Cu complementul „semn”) A atrage cuiva atenția printr-un gest; a da cuiva să înțeleagă ceva printr-un semn. (Cu elipsa complementului) Face din cap că a înțeles.Expr. A face (cuiva) cu degetul = a amenința (pe cineva) cu degetul arătător. A face (cuiva) cu ochiul = a) a face (cuiva) un semn simbolic (închizând și deschizând un ochi); b) a atrage, a îmbia. 6. A parcurge, a străbate un drum sau o distanță. A făcut 2 kilometri. 7. A petrece, a parcurge un interval de timp. Cu el și-a făcut veacul. B. Intranz. I. 1. A proceda; a acționa; a se comporta. Fă cum știi.Refl. (În construcții interogative) A se descurca într-un anumit fel. Ce se face acum? 2. A-i merge cuiva bine (sau rău), a o duce bine (sau rău). 3. (În superstiții, determinat prin „a bine”, „a rău”, „a ploaie” etc.) A prevesti, a cobi. Porcul face a ploaie. 4. (Pop.; în superstiții) A vrăji, a fermeca; a descânta. I-a făcut de boală. II. 1. A valora, a prețui; a costa. Cât fac pantofii? 2. (La pers. 3; cu valoare impersonală) A fi vrednic (de a...), a merita (să...). Scump, dar face! 3. (Fam.; în expr.) Nu face pentru... = a) nu e potrivit, nu corespunde pentru...; b) nu e de prestigiul cuiva, nu cadrează cu... III. 1. A se îndrepta, a merge, a porni (către sau spre...; a o coti (spre...). Am făcut la dreapta.Refl. (Fam.) A se abate, a se duce (sau a veni), a se apropia. Fă-te încoace! 2. A zice, a spune. Am să te cert, făcea el. C. Refl. I. 1. (despre zi, noapte, întuneric etc.) A se produce, a se ivi, a se lăsa. ♦ A i se face (cuiva) negru (sau roșu etc.) înaintea ochilor = a nu mai vedea, a i se face rău (din cauza supărării, a mâniei); a se supăra, a se mânia foarte tare. ◊ Impers. (Pop.) A i se părea cuiva că vede sau că aude ceva sau pe cineva (în vis sau în imaginație). Se făcea că vede un palat. 2. (despre drumuri, văi etc.) A se desfășura, a se deschide (înaintea ochilor). Se făcea o vale lungă. 3. (despre senzații sau sentimente; construit cu dativul pronumelui) A se naște, a se produce (în cineva) deodată, a fi cuprins de... I s-a făcut frică. ◊ A fi cuprins de o dorință nestăpânită pentru ceva, a simți dorul de... I s-a făcut de ducă. 4. (Pop.) A se întâmpla. Ce s-a făcut cu el?Expr. Ce s-a făcut (cineva)? = ce a devenit? cum s-a descurcat? Cum se face că... (sau de...) = cum e posibil ca...? II. 1. A ajunge, a deveni. Copilul s-a făcut mare.Loc. vb. A se face galben = a se îngălbeni. A se face vânăt = a se învineți. A se face roșu. = a se înroși, a se îmbujora. ♦ Expr. A se face stăpân pe ceva = a lua un lucru în stăpânire cu forța sau fără a-i aparține. A se face în două = (despre drumuri, rețele etc.) a se bifurca, a se despărți, a se ramifica. ◊ A ajunge la numărul de..., la un total de... Ceata se face de două sute de oșteni. ◊ A îmbrățișa cariera de..., a deveni. Se face muncitor metalurgist.Intranz. A îndeplini o treabă sau o funcție ocazională. ◊ (determinat prin „la loc”, „din nou”, „iarăși” etc.) A redeveni. S-a făcut din nou om. 2. A se preface, a simula. Se face că pleacă.Intranz. A-și lua înfățișarea de..., a se arăta, a-și da aere de... Face pe nevinovata.Lat. facere.

a (se) face de baftă / de basm / (eufem.) de cacao / de căcat (vulg.) expr. a (se) compromite; a se face de râs.

a duce / face casă bună expr. a se înțelege perfect; a se potrivi perfect.

a face plata în natură expr. (d. femei) a accepta întreținerea de raporturi sexuale cu un bărbat.

A FACE O ALUZIE a arunca pastila, a-i bate (cuiva) pontul, a da un bobârnac.

A FACE SCANDAL a face caterincă, a face ca toți dracii, a face gât / hai / hau-hau / urât / zâmbre, a vocifera.

A FACE CURTE UNEI FEMEI a clopoți, a trage clopotele (cuiva), a vrăji.

a freca buha (ca să faci copii cu pene) expr. (adol.) a lenevi, a trândăvi, a pierde vremea de pomană.

a-i face (cuiva) zile amare / fripte expr. a șicana (pe cineva), a hărțui continuu (pe cineva).

fáce (fác, făcút), vb.1. A înfăptui, a produce. – 2. A crea, a izvori. – 3. A da formă. – 4. A construi, a dura, a edifica. – 5. A plăsmui, a imagine, a scrie, a picta. – 6. A naște, a da viață, a aduce pe lume. – 7. A rodi, a da roade. – 8. A produce, a provoca. – 9. A transforma, a preface, a deveni. – 10. A însuma, a valora. – 11. A petrece, a parcurge un interval de timp. – 12. A săvîrși, a făptui, a comite. – 13. A executa, a practica, a exercita. – 14. A se ocupa cu ceva. – 15. A se afla, a se găsi. – 16. A pregăti, a aranja. – 17. A curăța. – 18. A întocmi, a elabora. – 19. A aprinde. – 20. A găti, a pregăti. – 21. A împărți cărțile de joc. – 22. A proceda, a se comporta. – 23. A se descurca. – 24. A stabili, a introduce. – 25. A ține, a efectua, a organiza. – 26. A vorbi, a rosti. – 27. A vrăji, a fermeca. – 28. A pricinui, a cauza. – 29. A se îndrepta, a o lua spre. – 30. (Refl.) A deveni, a ajunge. – 31. (Refl.) A se preface, a se preschimba. – 32. A se produce, a se ivi. – 33. (Refl.) A crește, a se forma. – 34. (Refl.) A se arăta. – 35. (Refl.) A părea, a da impresia. – 36. (Refl.) A se abate, a se îndepărta. – 37. (Refl.) Cu prep. pe, a dobîndi, a căpăta. – 38. (Refl., impersonal) Merită, se cuvine, se cade. – 39. (Refl. cu dat.) A-și căuta: își făcea de lucru pe lîngă vatră (Rebreanu). – 40. (Cu pron. dat. și acuz.) A i-o plăti cuiva, a se răzbuna: eram în adevăr hotărîtă să i-o fac (Bassarabescu). – 41. (Imperativ) Du-te, mergi; exprimă un imperativ atenuat: pînă una alta, fă de te spală (Galaction). – Mr. fac, faptă, fațire; megl. fac, fat, istr. facu, facut. Lat. facĕre (Diez 182; Pușcariu 566; Candrea-Dens., 534; REW 3128; DAR); cf. it. fare (sard. fakere), prov., fr. faire, sp. hacer, port. fazer. V. și Gust. Rudberg, Le développement de facere dans les langues romanes, Paris 1873. Sensul de „a naște, a da viață” (6) apare de asemenea în mai multe multe dialecte it. Sensul 41 este frecvent în v. it. (cf. Dante, Inferno, XVII, 93: Fa che tu m’abbracce). Der. facere, s. f. (fapt, act; acțiune; înv., operă; creație; naștere); făcaș, s. m. (înv., vrăjitor, vraci); făcător, s. m. (înv., creator, autor), der. cu suf.ător, l-a înlocuit pe făptor și este la rîndul lui deplasat de făptuitor, păstrat numai în comp. binefăcător, adj. (care face bine); răufăcător, s. m. (criminal); făcătură, s. f. (vrajă, farmec); făcut, s. n. (muncă, activitate; naștere; vrajă); aface, adv. (în expresia a avea aface, a avea legătură), de la inf. a face, cf. afacere; contraface, vb., reconstituit pe baza fr. contrefaire; desface, mr. disfeațire, vb. (a desface; a deschide, a destupa; a anula; a dezdoi); preface, mr. prifac, prifațire, megl. prufac, vb. (a modifica, a transforma, a reface; refl., a se transforma; refl., a simula, a se preface), după Pușcariu 1371 reprezintă un lat. *per-facĕre (în loc de perfĭcĕre), cu ultimul sens împrumutat din rus. pritvorjati sja (mai probabil este o formație neologică, din sec. XIX, ca prefira, pregăti, etc.); prefăcătorie, s. f. (simulare; ipocrizie); prefăcut, adj. (transformat, ipocrit); reface, vb. (a face din nou, a restaura), formație neol. Cf. fapt, făptură. Der. neol. factaj, s. n. (distribuire la domiciliu), din fr. factage; factice, adj. (fictiv; artificial), din fr. factice; facțiune, s. f. (bandă; grupare politică), din fr. faction; facțios, adj. (care face parte dintr-o facțiune), din lat. factiosus, prin intermediul fr. factieux; factor, s. m. (poștar), din lat. factor, prin intermediul fr. facteur (se eccentuează fáctor și factór, pentru sensul 2); factorie, s. f. (agenție), din sp. factotum, s. m., din lat., prin intermediul fr.; factură, s. f., din fr. facture; factura, vb., din fr. facturer; facturier, s. n., din fr. facturier.

a face sandviș expr. 1. (în sporturile pe echipe / d. doi jucători ai aceleași echipe) a imobiliza un adversar prinzându-l la mijloc. 2. a înghesui.

a face hărți expr. (pop.d. bărbați) a avea poluție nocturnă; a ejacula în somn.

a face arșice expr. a face fărâme / țăndări; a distruge.

a face (pe cineva) bumbac expr. a bate tare de tot (pe cineva).

a face ulcele expr. (intl.) 1. a bate rău de tot. 2. a omorî.

a face treabă mare expr. (eufem.) a defeca, a face caca.

a face un sniff expr. (tox.) a inhala un drog.

a-și face inimă rea expr. a se necăji, a se supăra.

a face avansuri cuiva expr. a încerca să cucerească pe cineva / să obțină prietenia sau dragostea cuiva.

face, fac vb. I. v. t. (eufem.d. bărbați) a avea un contact sexual. II v. r. a se îmbăta.

a face afiș expr. 1. a bate rău de tot. 2. (intl.) a tâlhări.

a se face afiș expr. a fi într-o stare avansată de ebrietate.

a face albie de porci (pe cineva) expr. a mustra / a ocărî (pe cineva) adresându-i injurii și vorbe grele.

a face alișveriș expr. (înv.) a cumpăra de la cineva o cantitate mare de marfă.

a face avion expr. 1. a comite un viol în grup, a întreține raporturi sexuale pe rând cu aceeași femeie. 2. (deț.) a transmite un mesaj.

a face ă-ă expr. (în limbajul copiilor mici) a defeca.

a face bășcălie expr. a ironiza, a batjocori.

a face bătături în palmă expr. (iron.) a se masturba.

a face bezele cuiva expr. a trimite cuiva, (de) la distanță, un sărut simbolic, cu vârful degetelor.

a face blatul expr. 1. a călători într-un mijloc de transport în comun fără a achita costul călătoriei. 2. a urmări un spectacol fără a achita biletul. 3. a lua parte la acțiuni ilicite.

a-i face cuiva boiangerie expr. (intl.) a umple de sânge (pe cineva) în bătaie.

a se face broască la pământ expr. 1. a minți (pe cineva), a înșela (pe cineva). 2. a trăda (pe cineva), a da de gol (pe cineva). 3. a face un rău (cuiva).

a face bulbuci expr. (er.) a ejacula.

a face bumbac expr. (tox.d. un toxicoman aflat în sevraj) a reutiliza țesătura folosită inițial la filtrarea drogului pregătit pentru injectare, în speranța găsirii unor reziduuri de drog.

a face (cuiva) buzunar expr. (friz.) a tăia clientul cu briciul pe un obraz.

a-i face (cuiva) o butonieră expr. a tăia (pe cineva) pe burtă.

a face (cuiva) cafeaua expr. a complota împotriva cuiva; a se răzbuna (pe cineva).

a face cale întoarsă expr. a reveni la punctul de pornire, a se înapoia, a se întoarce.

a face (cuiva) capul calendar expr. a zăpăci (pe cineva) vorbind foarte mult.

a face (cuiva) capul drojdie expr. a zdrobi capul (cuiva).

a face (cuiva) capul mare expr. (intl.) a izbuti să convingă (pe cineva) de necesitatea unei acțiuni.

a face ca toți dracii expr. a face scandal, a se comporta violent.

a se face că plouă expr. a da impresia că nu observă un lucru sau un fapt neplăcut.

a face cărțile expr. (glum.) a turna băuturile în pahare.

a-i face (cuiva) cântarea expr. (intl.) a trăda un complice, a denunța.

a face cezariană prin autobuze expr. (adol.d. hoți) a fura din poșetă prin tăierea acestora.

a face (cuiva) cheie expr. (intl.) a întinde o cursă (cuiva).

a face ches expr. (înv.) a tăia capul cuiva.

a face ciocu’ mic expr. (mil.) a tăcea din gură (în fața superiorilor).

a face cinste expr. a plăti consumația unei persoane invitate la restaurant, la cofetărie etc.

a face pulberea praf expr. a fi complet ineficient; a suferi un eșec.

a face huța-huța expr. (er., glum.) a avea contact sexual.

a i se face inima cât un purice expr. a se speria foarte tare.

a face (cuiva) în ciudă expr. (intl.) a necăji intenționat (pe cineva).

a face (pe cineva) îngeraș expr. (iron.) a ucide (pe cineva).

a face (pe cineva) ciulama expr. a bate tare de tot (pe cineva).

a face clăbuci expr. a fi furios.

a se face cobză / cocă expr. a se îmbăta foarte tare.

a face contorul expr. (d. homosexuali) a avea un contact sexual.

a face (pe cineva) covor expr. (intl.) a bate (pe cineva) după ce a fost înfășurat într-un covor, pentru ca loviturile să nu lase urme.

a face un cui expr. (tox.) a confecționa o țigară de marijuana.

a face cuie expr. a-i fi foarte frig.

a face curățenie expr. 1. (intl.) a fura totul. 2. (în sport) a câștiga toate probele, punctele, trofeele unei competiții.

a se face danie expr. (intl.) 1. a se sustrage urmăririi penale. 2. a nu mai comite infracțiuni.

a face (pe cineva) un dans expr. a dansa (cu cineva).

a face dâră prin barbă expr. (fig.) a lua inițiativa, a face primul pas.

a face de batjocură expr. a râde de cineva sau pe seama cuiva.

a se face de băcănie expr. a se face de râs, a se face remarcat în public prin manifestări care dovedesc proastă creștere.

a-și face de cap expr. 1. a acționa exagerat de voluntarist. 2. a face prostii. 3. a face pe nebunul.

a face cinci ori cinci douăzeci și cinci expr. (intl.) a fura.

a o face de oaie expr. a face o gafă mare, a comite o greșeală mare / o eroare.

a se face de Ohaba expr. (adol.) a se compromite.

a face de petrecanie expr. a omorî, a ucide.

a se face de pomină / de rahat / de râs expr. (vulg.) a se compromite.

a-și face de urât expr. a avea un comportament supărător.

a face (pe cineva) din cal măgar expr. 1. a discredita. 2. a umili.

a face (pe cineva) din vorbe expr. a păcăli (pe cineva), a înșela (pe cineva).

a face economie de lumină expr. (glum.) a dormi.

a face elice expr. (d. bărbați) a schimba de mai multe ori poziția partenerei în timpul actului sexual.

a face o escală / o haltă / o haltă de ajustare expr. (glum.) a se opri la un restaurant etc. (pe drumul de la serviciu spre casă).

a se face evantai expr. (d. femei) a se purta în așa fel încât să atragă privirile bărbaților.

a face pușcăria cu berilă expr. (deț.) a executa condamnări numeroase și lungi; a-și petrece viața mai mult prin închisori.

a face un interval expr. (intl.) a se lua la bătaie, a se bate.

a face evantai expr. (d. femei) a se purta în așa fel încât să atragă privirile bărbaților.

a face eveniment expr. (deț.) 1. a provoca dezordine în penitenciar astfel încât gardienii să fie pedepsiți. 2. a se automutila pentru a fi transferat la infirmerie.

a face pe cineva făraș expr. a bate foarte tare (pe cineva).

a face un fâs expr. a eșua, a nu izbuti.

a face felul cuiva expr. 1. a ucide pe cineva. 2. a cauza cuiva un rău. 3. a deflora / a dezvirgina pe cineva.

a face fețe-fețe expr. 1. a-și schimba subit fizionomia, culoarea feței. 2. a se simți foarte încurcat; a se tulbura, a se zăpăci.

a o face fiartă expr. a face o gafă, a face o mare greșeală / prostie.

a face figura (cuiva) expr. 1. a dezamăgi (pe cineva), a decepționa (pe cineva). 2. a păcăli (pe cineva), a înșela (pe cineva).

a face (pe cineva) un film expr. a merge la cinematograf (cu cineva).

a-și face firmă expr. (deț.) a deveni lider neoficial al unui grup de deținuți.

a face (pe cineva) fluturaș expr. 1. a omorî (pe cineva). 2. a avorta.

a face o foiță expr. (cart.) a participa la o partidă de cărți (mai ales de pocher).

a face (cuiva) formele expr. (intl.) a ucide (pe cineva).

a face frumos expr. a se umili, a accepta un compromis.

a face furori expr. a provoca senzație / admirație.

a face gagicării expr. (d. bărbați) 1. a avea succes la femei. 2. a avea mai multe iubite în același timp.

a face galerie expr. a susține echipa sportivă sau formația / trupa muzicală favorită prin încurajări zgomotoase.

a face gât / gură expr. 1. a-și exprima nemulțumirea în mod vehement; a emite pretenții la ceva. 2. a face scandal.

a se face geam expr. a vedea, a sesiza, a urmări cu atenție.

a face ghem expr. a bate tare.

a face grații expr. (peior.) 1. a căuta să pară fermecător prin gesturi și atitudini afectate. 2. a fi exagerat de pretențios.

a face hai expr. 1. a face scandal / gălăgie; a se manifesta zgomotos. 2. a fi exagerat de pretențios.

a face (cuiva) harachiri expr. 1. a ucide (pe cineva), a distruge (pe cineva). 2. a ridiculiza (pe cineva), a pune în situație de inferioritate (pe cineva).

a face o hara-para expr. a provoca învălmășeală / vânzoleală.

a face (pe cineva sau ceva) harcea-parcea expr. a bate tare de tot (pe cineva sau ceva).

a face hau-hau expr. (iron.d. șefi) a face scandal, a admonesta un subordonat.

a face (pe cineva) o înghețată expr. a invita (pe cineva) la o înghețată.

a face jocul cuiva expr. a servi (conștient sau nu) interesele cuiva.

a face labă expr. 1. a se masturba. 2. a lenevi, a pierde timpul.

a se face ladă de cuie expr. a-i fi foarte frig.

a face o laie expr. a eșua, a nu izbuti, a suferi un eșec.

a face (ceva) la meserie expr. a face (ceva) la perfecție / într-o manieră ireproșabilă / fără cusur.

a face lampa mică expr. a fugi, a se ascunde, a-și pierde urma.

a face lapte bătut expr. (în limbajul recuperatorilor) a distruge locuința sau localul cuiva.

a face (ceva) la stânga expr. (iron.) a fura (ceva).

a o face lată expr. 1. a comite o eroare; a greși. 2. a petrece, a chefui.

a face o linie expr. (tox.) a întinde pulberea de cocaină pe o suprafață plană și netedă, cu ajutorul unei coli de hârtie sau a unei lame de ras, în vederea inhalării ei printr-un mic cornet de hârtie.

a face lumină expr. a lămuri / a clarifica o situație.

a face maci roșii la colțul gurii expr. (intl., înv.) a muri împușcat.

a-și face mansarda expr. a urma un tratament dentar.

a face (pe cineva) marț expr. 1. a învinge (pe cineva) la jocul de table, fără ca adversarul să aibă vreo piesă scoasă la terminarea jocului. 2. a surclasa / a învinge (pe cineva) fără drept de apel; a dovedi o superioritate covârșitoare asupra unui rival.

a face mașina cuiva expr. (intl.) a face pe cineva să piardă într-un fel sau altul.

a-i face cuiva mațele coadă de zmeu expr. (intl.) a face pe cineva să piardă într-un fel sau altul.

a face melodii expr. (intl.) a furniza informații poliției.

a-și face mendrele expr. 1. a-și satisface capriciile sau interesele. 2. (d. bărbați) a necinsti, a batjocori o femeie.

a se face mic expr. (pop.) a-i fi frică, a fi timorat.

a face mișto expr. a ironiza, a batjocori.

a face (cuiva) mizerii expr. a persecuta (pe cineva).

a face mofturi expr. a fi exagerat de pretențios.

a-i face cuiva mucenicii expr. (adol., iron.) a se îmbăta, a fi în stare avansată de ebrietate.

a face pui de giol expr. 1. (în jocul de arșice) a câștiga toate arșicele adversarului. 2. (intl.) a fura.

a face pui expr. 1. (d. bani) a spori capitalul prin rulaj. 2. (d. obiecte) a se sparge.

a face talente expr. a fi exagerat de pretențios.

a se face muci expr. (adol., iron.) a se îmbăta, a fi în stare avansată de ebrietate.

a nu face mulți purici expr. a nu sta mult timp într-un loc.

a face mușama expr. (înv.) a mușamaliza; a ascunde o greșeală care ar trebui pedepsită.

a face mutre expr. 1. a fi exagerat de pretențios. 2. a se manifesta ostil față de cineva.

a face muzică expr. (intl.) a se plânge, a protesta.

a face nani expr. (în limbajul copiilor mici) a dormi.

a face nasoale (cuiva) expr. a sâcăi (pe cineva), a șicana (pe cineva); a face rău (cuiva).

a face nazuri expr. a fi exagerat de pretențios.

a i se face negru înaintea ochilor expr. a se enerva, a se înfuria.

a nu face nici cât o ceapă degerată expr. a nu valora nimic, a nu avea nici o valoare.

a face (pe cineva) nod de cravată expr. a bate (pe cineva) foarte rău.

a face numaru’ cinci expr. a fura.

a face obezi expr. (prst.) a participa la actul sexual cu mâinile și picioarele legate.

a face oblonul expr. a face cu ochiul.

a face ochi expr. a se trezi, a se trezi din somn.

a face (cuiva) ochi dulci expr. a încerca să cucerească (pe cineva).

a-l face (pe cineva) om expr. a contribui la realizarea cuiva în viață.

a face (cuiva) onoarea expr. (intl.) a lovi (pe cineva), a bate (pe cineva).

a face opturi expr. 1. a parcurge un traseu de forma cifrei opt într-un poligon auto. 2. a-și undui șoldurile în timpul unui act sexual.

a i se face os expr. (er.d. bărbați) a avea erecție.

a face (pe cineva) pachet expr. a expedia (pe cineva) rapid și fără voia acestuia undeva.

a face palancă expr. a istovi / a extenua / a ucide pe cineva prin exces de sex.

a face paradă (de ceva) expr. a face (ceva) în mod ostentativ, a se făli (cu ceva), a face caz (de ceva).

a face paralele expr. a fi valoros / de preț.

a face cuiva pardesiu de scânduri expr. a ucide pe cineva.

a face (pe cineva) pastramă expr. a bate foarte rău (pe cineva).

a face pași expr. 1. a pleca. 2. (d. obiecte) a dispărea, a fi furat.

a-și face păcate cu cineva expr. a face o faptă rea în detrimentul cuiva; a nedreptăți pe cineva.

a i se face (cuiva) părul măciucă expr. a fi cuprins de spaimă.

a face pânze de păianjen expr. (glum.d. femei) a trece printr-o perioadă îndelungată de abstinență sexuală.

a face pe boierul expr. 1. a se fuduli, a se grozăvi. 2. a fi generos în mod ostentativ.

a face o tablă expr. a juca o partidă de table.

a face pe bufonul expr. 1. a se complăcea în ipostaza de obiect de batjocură celor din jur. 2. a-i distra pe cei din jur cu glume.

a face pe dracul în patru expr. a face tot posibilul, a se folosi de toate mijloacele pentru atingerea unui scop.

a face pe mironosița expr. (peior.) a-și lua aere de nevinovăție, a simula smerenie și modestie.

a face pe nas expr. (adol.) a fi exagerat de pretențios.

a face pe nebunu’ expr. 1. a se grozăvi. 2. a nu recunoaște (în mod voit) un adevăr evident.

a face pe niznaiul expr. a pretinde că nu știe nimic sau că nu are nici un amestec într-o anumită problemă.

a face pe prostul expr. a simula prostia.

a face piața expr. (intl.) a fura.

a face picioare expr. (glum.) a dispărea, a fi furat.

a face (pe cineva) piftie expr. a bate (pe cineva) foarte tare.

a face piroane expr. a-i fi foarte frig.

a face pizda mare (la ceva) expr. (adol., obs.) a pierde timpul (cu ceva).

a face plată nemțească expr. v. a plăti nemțește.

a face (pe cineva) platcă expr. a face (pe cineva) să piardă.

a-și face plinul expr. a obține suma de bani propusă dintr-o anumită afacere.

a face pluta pe spate expr. (intl.) a fi înecat.

a face pneumonie expr. a muri împușcat.

a face rahatul bici / din rahat bici expr. (vulg.) a obține o performanță notabilă într-un domeniu de activitate, cu resurse modeste, în împrejurări defavorabile.

a face pocinogul cuiva expr. a face cuiva un rău (involuntar).

a face poliție expr. a menține ordinea într-un mod sever și autoritar.

a-i face (cuiva) pontul expr. a înșela (pe cineva).

a face poștă expr. a comite un viol în grup; a întreține raporturi sexuale pe rând cu aceeași femeie.

a face praf (și pulbere) expr. 1. a bate foarte rău. 2. a impresiona puternic (pe cineva).

a face(pe cineva) praftură expr. 1. a face (pe cineva) de râs. 2. a mustra / a ocărî (pe cineva).

a face praștie expr. 1. a strica. 2. a-l aduce la epuizare pe partenerul sexual.

a face prețul expr. (intl.) a cântări o situație; a aprecia dacă cineva poate fi înșelat sau furat.

a face primire expr. (reed.) a bate un minor nou-venit într-un centru de reeducare.

a face rahatul praf expr. (vulg.) a fi complet ineficient.

a face recepția expr. a fura.

a face respirație gură la gură / bușon la bușon expr. (glum.) a săruta pe gură.

a face rotație expr. (pol.) a-i trimite cuiva dosarul în instanță; a întocmi actele de trimitere în judecată.

a face (cuiva) un sacou expr. (friz.) a tăia un client cu briciul pe ambii obraji.

a face săpături expr. a verifica, a investiga; a căuta.

a-și face sânge rău expr. a se necăji, a se supăra.

a-i face (cuiva) o scenă expr. a aduce (cuiva) imputări violente.

a-i face cuiva seama expr. a ucide.

a face siluetă expr. a slăbi.

a-și face o situație expr. 1. a ajunge bogat. 2. a ajunge într-o poziție socială înaltă.

a face sluj expr. 1. (d. animale) a se ridica în două labe. 2. (d. oameni) a se umili, a accepta un compromis.

a face (cuiva) spinarea burduf expr. a bate (pe cineva) foarte tare.

a face (pe cineva) o spumă expr. a invita (pe cineva) la o bere.

a face spume la gură expr. a se enerva, a se înfuria.

a face spuză la buze expr. (d. femei) a juisa, a ajunge la orgasm.

a face stânga-mprejur expr. 1. a se întoarce la 180º. 2. a-și schimba opinia / părerea / atitudinea etc.

a-și face suma expr. v. a-și face plinul.

a face surcele expr. a bate foarte tare.

a face șahăr-mahăr expr. (intl.) a escroca, a înșela.

a face o talpă expr. a face o plimbare, a ieși la plimbare.

a face tam-tam (în jurul cuiva / a ceva etc.) expr. 1. a lăuda (pe cineva / pe ceva etc.). 2. a exagera importanța sau valoarea (cuiva / a ceva).

a face tapaj expr. a acorda unui fapt mai multă importanță decât i se cuvine.

a face (cuiva) telefon expr. (intl.) a tăia (pe cineva) cu cuțitul pe obraz.

a face tot tacâmul expr. (prst.) a-l satisface pe client prin procedee pline de imaginație.

a face traseul expr. (d. prostituate) a ieși la acostat clienți.

a face treabă mică expr. (eufem.) a urina, a face pipi.

a face treișpe-paișpe expr. a fi nervos / agitat; a fi nerăbdător.

a face troacă de porci expr. a ocărî, a mustra.

a face trotuarul expr. (d. prostituate, homosexuali etc.) a acosta potențiali clienți în vederea susținerii unor raporturi sexuale contra cost.

a face tușa expr. (sport) a fi jucător de rezervă.

a face țurțuri expr. (peior.) a nu fi spălat în zona ano-genitală.

a face umbră pământului degeaba expr. a nu fi în stare să realizeze nimic; a nu fi bun de nimic.

a-i face (cuiva) una bună expr. a produce (cuiva) un necaz / o neplăcere.

a face urât expr. 1. a se comporta ca un nebun, a da semne de sminteală. 2. a face scandal.

a face valuri expr. a produce agitație / senzație.

a face vâlvă expr. a stârni senzație, a atrage atenția lumii întregi.

a-și face veacul (undeva) expr. a petrece mult timp (într-un anumit loc).

a face vira expr. (intl.) 1. a evada. 2. a dispărea.

a face volta expr. (cart.) a trișa amestecând normal cărțile, dar păstrând deasupra sau dedesubt o formație, cunoscută doar de cel care dă cărțile, introdusă în joc la schimbarea cărților.

a face zâmbre expr. a face scandal.

a face zob expr. a sfărâma, a distruge.

a face zulă expr. (intl., înv.) a-și înșela complicele la împărțirea prăzii.

făcut de comandă expr. (deț.) 1. (d. oameni) ascultător, obedient, adus la starea de obediență. 2. (d. obiecte) mai rău decât înainte de a fi fost reparat.

fă-ne să ne fie dor de tine! expr. (adol., iron.) pleacă!, du-te!

fă-te că te dilești! expr. (intl.) cazi!

a fi făcut din labă expr. (vulg.d. oameni) a fi mototol / prostănac.

a fi făcut lampă expr. (cart.) a fi învins la o diferență mare de puncte; a pierde într-o manieră penibilă.

de când l-a făcut mă-sa expr. din totdeauna.

a face manivelă / zgudu expr. (iron.) a se masturba.

a face pe mortul în păpușoi expr. 1. a se face că nu știe nimic, a simula nevinovăția. 2. a sta nemișcat în încercarea de a trece neobservat.

a face plinul expr. 1. a umple cu benzină până la refuz rezervorul unei mașini. 2. a mânca și a bea pe săturate. 3. (intl.) a fura foarte mult. 4. (er.d. femei) a avea un contact sexual cu un bărbat.

a face ștouri expr. (deț.) v. a face bășcălie.

a face sfoi expr. (cart.) a trișa la pocher, păstrând permanent cărțile de deasupra, prin servirea celor imediat următoare.

a face trampa (cuiva) expr. 1. a pune (pe cineva) în legătură cu altcineva; a prezenta pe cineva cuiva. 2. (cart.) a schimba în timpul jocului, pe ascuns, cărțile de joc cu altele măsluite. 3. a mijloci / a intermedia o afacere.

punem mână de la mână și facem mai multe mâini expr. (iron.) folosită pentru a semnala refuzul cuiva de a participa la o chetă / la o colectă.

a i se ridica / a i se face părul măciucă expr. a se speria foarte tare, a se îngrozi, a se înspăimânta.

a tăia găina care face ouăle de aur expr. a sacrifica o sursă de câștiguri mici, dar constante, în speranța unui câștig mai mare.

te fac o bilă? expr. jucăm o partidă de biliard?; mergem la o sală de biliard?

te fac un calciu? expr. (glum.) 1. ți-e rău? 2. ești singură? 3. pot să-ți ofer ceva de băut?

ce fai maci? expr. (glum.) ce mai faci?

ce mai maci? expr. (glum.) ce mai faci?

a face pe cineva cu ou și oțet expr. a mustra / a ocărî pe cineva.

făcut, -ă, făcuți, -te adj. beat

a fi făcut ghem (de către cineva) expr. a fi lovit / bătut. 2. a fi arestat, a fi închis.

AGE QUOD AGIS (lat.) fă ceea ce faci – Plaut, „Persa”, 650. Fii atent la ceea ce faci. V. și Quidquid agis, prudenter agas et respice finem.

fac, făcut, a fáce v. tr. (lat. fácio, fácere, fac [din aceĭașĭ răd. cu vgr. tithemi, pun, și scr. dadhâmi, pun, fac]; it. fare, pv. fr. faire, sp. hacer, pg. fazer. – Imperat. fă! Nu face! V. edi-fic perfect). Creez, formez: Dumnezeŭ a făcut lumea. Produc: vița face poamă. Nasc, făt, daŭ la lumină: femeĭa a făcut un băĭat, pisica niște puĭ, găina un oŭ. Fabric: a face sîrmă. Construesc: a face o casă. Descriŭ, execut, formez: a face un unghĭ. Compun, scriŭ: fac versurĭ. Operez, execut, realizez: a face o minune, un bine, o pomană. Comit: a face o crimă. Instituĭ, înființez: a face un spital. Formez, instruesc: a face un elev. Determin un curent în mulțime: învățăturile luĭ Socrate aŭ făcut școală. Aleg, numesc: Romaniĭ l-aŭ făcut pe Cincinat dictator. Numesc, taxez, calific: l-a făcut „porc”. Exercit, practic, mă ocup de: a face avocatură (saŭ pe avocatu), a face politică, știință. Studiez, urmez, îs student în: a face dreptu, a face școala de agricultură. Joc un rol pe scenă saŭ în vĭață, caut să par (după fr.): a face pe Cezar, a face pe generosu. Adun, cîștig: a face avere, banĭ. Așez, prepar: a face patu (pentru culcare, în opoz. cu strîng), a face bucate. Cauzez, inspir: a face milă, plăcere cuĭva. Înduplec, silesc: l-am făcut să plece. Încheĭ: a face pace. V. intr. Valorez, egalez: acest cal face o mie de francĭ, 2 cu 2 fac 4. Merit osteneală: expozițiunea face s’o vezĭ, face să te ducĭ s’o vezĭ. V. refl. Devin, ajung: mă fac mare, mă fac dușman cuĭva. Ĭaŭ cariera: mă fac preut [!]. Mă prefac: mă fac că nu văd, mă fac bolnav. Capăt, mă cuprinde: mi s’a făcut foame. A face cuĭva cu ochĭu, din ochĭ (sing.), a-ĭ face semn cu ochĭu. A face cuĭva de năjit, a-l descînta de năjit. A-ĭ face cu ulcica, a-ĭ pune ulcica, a-l fărmăca [!] întrebuințînd o ulcică (cum fac babele). A ĭ-o face cuĭva, 1) a-l fărmăca, 2) a te răzbuna pe el. Vrăbiile fac a ploaĭe, daŭ semne de ploaĭe. Acest copil face a om mare, trage, menește a om mare, denotă că va ajunge om însemnat. Mi s’a făcut de ducă, mi s’a făcut dor de ducă, de plecare. Fă-te’n coace [!], vino’n coace. A te face undeva, a te duce, a apărea undeva: ĭa fă-te și tu pintre [!] eĭ, să vezĭ cum fug toțĭ! Ce maĭ facĭ? formulă de a întreba pe cineva cum o duce cu sănătatea, cu afacerile. Ce are a face? ce importă [!]? ce legătură are cu? Ce să mă fac? ce să devin, ce să ajung (nenorocitu de mine)? Nu maĭ știŭ ce să fac, îs desperat [!]. Se făcea că eram într’o grădină, visam că eram într’o grădină. Ceaĭu face bine la tuse (orĭ tusiĭ), te vindecă de tuse. A face pe (fr. faire le), a fi saŭ a te preface că: acest pungaș face pe onestu, acest om face pe îngrijitoru de bolnavĭ.

1) fă imperativu d. fac.

Servicii IT Constanta - Web design Constanta
Piese Auto si Service Constanta - Tracom
oil and acryl paintings by Costin Craioveanu