Ce inseamna horitură? - Definitie Dictionar Online pentru horitură - horitură dex
HORITÚRĂ, horituri, s. f. (Reg.) Rotocol mare de fân, adunat din poloage1 ori risipit din căpițe ca să se usuce; horiște. – Hori + suf. -tură.
horitúră f., pl. ĭ. Fîn horit și locu unde e horit.
horeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a hori fînu. Fînu adunat împrejur p. horire: fînu din horeală (horiște saŭ horitură).
