Ce inseamna hui? - Definitie Dictionar Online pentru hui - hui dex
HUÍ, pers. 3 huiește, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung; a vui. – Formație onomatopeică.
huí2, huiésc, vb. IV (reg.) a ocărî, a certa, a cicăli; a huidui.
HUÍ, huiésc, vb. IV. Intranz. 1. ~; a grohăi. 2. ~ (din hu2)
huĭésc și (rar) vuĭésc v. intr. (imit. d. hu, vu, bu, sunete care arată vibrațiunea aeruluĭ, ca și în hauĭ, bubuĭ și sîrb. hujiti, a vîjîi). Fac huĭet, răsun: huĭește aeru de tunete. Vorbesc mult și cu emoțiune: huĭește lumea de vitejia luĭ. Protestez, vociferez: mahalagĭoaĭca a huit pin [!] curte. Vuindu-se (Xen. 4, 62), zvonindu-se.
huĭ n., pl. urĭ (aceĭașĭ orig. ca mrom. huĭ, nărav, obiceĭ). Mold. Fam. A-țĭ veni huĭu, a-țĭ veni hachița (capriciu).
NINGXIA HUI (sau NING XIA HUIZU ZIZHIQU) [niŋsja], regiune autonomă în partea de N a Chinei; 66,4 mii km2; 5,2 mil. loc. (1997). Centrul ad-tiv: Yinchuan. Expl. de petrol, de cărbune și sare. Cereale; orez. Creșterea ovinelor.
