nor dex | ce inseamna nor | dictionar online cuvant.net

Dictionar Explicativ Roman / Englez

Dictionar Explicativ Român

Diacritice:    â    ă    î    ş    ţ

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

English Dictionary

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Folosesti des dictionarul explicativ al limbii romane? Adauga "motorul" de cautare browserului tau si poti cauta mai rapid direct din browser! Dictionar Online


Food Recipes

Ce inseamna nor? - Definitie Dictionar Online pentru nor - nor dex


NOR, nori, s. m. 1. (Mai ales la pl.) Masă (delimitată) de vapori sau de picături de apă, de cristale de gheață aflate în suspensie în atmosferă. ♦ Loc. adj. și adv. Până la (sau în) nori = (care se înalță) foarte sus. ♦ Loc. vb. A fi nor = a fi înnorat. ♦ Expr. Trăiește sau e (cu capul) în nori sau parc-ar fi căzut din nori, se spune despre o persoană străină de cele ce se petrec în jurul ei. ♦ Nor arzător = masă de gaze și de cenușă vulcanică cu temperatură ridicată care este expulzată în atmosferă în timpul erupției unui vulcan. Nor de stele = grupare de stele, cu limite neregulate, aflată în diverse galaxii. Norii lui Magellan = numele a două sisteme stelare aflate în afara galaxiei noastre. 2. Masă densă și mobilă de praf, de fum etc. 3. Fig. Mulțime compactă (și mobilă) de ființe (care întunecă zarea). [Var.: (reg.) nóur, núor, s. m.] – Lat. nubilum.

nor (nóri), s. m. – Masă de vapori, de picături de lichid, de fum etc. aflate în suspensie în atmosferă. – Var. (Mold.) nour, (Olt.) noor, (Banat) nuor, nuvăr, (înv.) nuar.Mr. nior, năur, megl. nor, istr. n(u)or. Lat. nūbĭlus (Pușcariu 1189; Candrea-Dens., 1240; REW 5975), cf. it. nuvolo, prov. nivol, cat. nuvol, sp. (nube), astur. nublo. Baza *nibulum (Pascu, Beiträge, 18) nu pare necesară. Conservarea lui ou, oo în var. se datorează, poate, prezenței lui r (Graur, BL, III, 53). – Der. no(u)ros, adj. (înnorat); (î)no(u)ra, vb. (a se acoperi cu nori); nourată, s. f. (oaie cu lînă gri).

a fi picat din cer / din lună / din nori / din stele expr. 1. a fi dezorientat, a nu ști ce să facă. 2. a fi rupt de realitatea imediată.

cu capul în nori expr. distrat, neatent.

a umbla cu capul în nori expr. a fi visător, a fi rupt de realitatea înconjurătoare.

LOP NUR (LOB NOR), lac în NV Chinei, în partea de E a Pod. Taklimakan, la 780 m alt., în Regiunea Autonomă Xinjiang Uygur, între M-ții Kurug Tag (la N) și Altun Shan (la S), înconjurat de zone mlăștinoase; c. 3.000 km3. Lungime max.: 100 km; lățime max.: 50 km; ad. max.: 5 m.

NOR (lat. nubilum) s. m. 1. (METEOR.) Masă de vapori, picături de apă sau cristale de gheață, aflate în suspensie în atmosferă. Se formează mai ales în troposferă. Se disting: n. superiori, formați la înălțimi de peste 6.000 m (cirrus, cirrostratus, cirrocumulus), constituiți din cristale de gheață; n. mijlocii, la înălțimi de 2.000-6.000 m (altostrus, altocumulus), alcătuiți din picături și cristale mici de gheață; n. inferiori, la 2.000 m înălțime (cumulus, cumulonimbus), constituiți preponderent din picături. ◊ N. arzător = masă de gaze și de cenușă vulcanică supraîncălzită (c. 700ºC), expulzată în atmosferă în timpul unei erupții vulcanice; apariția ei provoacă puternice descărcări electrice. ◊ (ASTR.) N. de stele = grupare de stele, cu limite neregulate, mai mică decât o galaxie. ◊ (FIZ.) N. electronic = zonă de distribuție probabilistică a electronului în anumite domenii ale spațiului înconjurător nucleului atomic. 2. Masă densă (și mobilă) de praf, de fum etc.

LOB NOR v. Lop Nur.

NORII LUI MAGELLAN, numele a două galaxii mici cu forme neregulate, sateliți ai Galaxiei, care împreună cu aceasta și alte sisteme stelare formează așa-numitul Grup local. Au fost observați de Fernando de Magellan în 1519. Norul mare, la o distanță de 180000 ani lumină, se observă în constelația Dorado, iar cel mic, la o distanță de 205000 ani lumină, în constelația Tucana, ambele în emisfera australă. În norul mare a fost observată, la 23 febr. 1987, explozia unei supernove, care a avut de fapt loc în urmă cu 180000 ani (supernova 1987 A).

nor (vest) și nour (est) m. (lat. núbilum [rudă cu nébula, negură], de unde s’a făcut ◊ nuer, vrom. Banat. Oaș núăr, núor, nóor, apoĭ nóur și nor; it. nuvolo, pv. nivol, cat. nuvol; sp. nube și pg. nuvem, d. lat. nubes, nor. În Ban. și núŭăr, núhăr, nuvăr ca mădúŭă, mădúhă, mădúvă. Cp. și cu bour). Grămadă de negură care plutește în aer și, de multe orĭ, produce ploaĭe. Ceĭa ce seamănă a nor: un nour de fum, de colb. Fig. Turburare, întrisitare care se observă pe față: un nour de tristeță se răspîndi pe fața luĭ. Ceĭa ce turbură seninătatea: fericire fără nourĭ.

Servicii IT Constanta - Web design Constanta
Piese Auto si Service Constanta - Tracom
oil and acryl paintings by Costin Craioveanu