o dex | ce inseamna o | dictionar online cuvant.net

Dictionar Explicativ Roman / Englez

Dictionar Explicativ Român

Diacritice:    â    ă    î    ş    ţ

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

English Dictionary

A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

Folosesti des dictionarul explicativ al limbii romane? Adauga "motorul" de cautare browserului tau si poti cauta mai rapid direct din browser! Dictionar Online


Food Recipes

Ce inseamna o? - Definitie Dictionar Online pentru o - o dex


FIVE O'CLÓCK s. n. Ceai servit la ora cinci după-amiază, însoțit de o gustare. ♦ Reuniune amicală făcută după-amiaza (în jurul orei cinci). [Pr.: faiv ă clóc] – Expr. engl.

FIVE-O´CLÓCK s.n. Ceai, însoțit de o gustare care se ia la ora cinci după-amiază. ♦ Petrecere făcută după-amiază în jurul orei cinci. [Pron. fai-vo-cloc. / < engl. five-o´clock – ora cinci].

O1 s. m. invar. A optsprezecea literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (vocală cu deschidere (4) mijlocie, rotunjită (2), din seria posterioară).

O2 interj. 1. Exclamație (emfatică) folosită în invocații și în apostrofe. 2. Exclamație care exprimă diverse stări emotive: mirare, admirație, mulțumire, dorință, mâhnire etc. 3. Exclamație care precedă și întărește o afirmație, o constatare. – Onomatopee.

O4 num. card. V. unu.

O5 adj. nehot. V. un2.

o pron. – Acuzativul sing. al pron. pers. f., forma atonă. Lat. illam, cf. ea. Probabil la origine se distinge de o, pron. neutru (ace(a)st(a), acela), cu care astăzi se confundă complet (cf. prin mari furtuni trecut-ai, o știu, Alecsandri; fără să mi-o ceară nimeni, Camil Petrescu) și care pare să provină din lat. hoc, cf. poitev. o (elle était belle, elle o savait, cîntec popular din Parthenay). După Hasdeu, Col. lui Traian, 1877, 461, acest pron. ar fi de origine dacică. Der. din lat. ullam (Crețu, R. pentru Istorie, VI, 72-88), nu e probabilă.

o interj. – Oh! – Mr. uă. Creație expresivă, cf. of. Sec. XVII, întărit în limba modernă de fr. oh. Der. din sl. (Tiktin) nu e probabilă. Cf. R. Carstensen, Die Interj. im Rom., Tübingen 1936, 28-31.

O3 art. nehot. V. un.

o1 (literă) s. m. / s. n., pl. o / o-uri

o2 (sunet) s. m., pl. o

o3 interj.

o4 adj. pr. v. un1

o5 art. v. un2

o6 num. v. un3

o7, o-, -o, -o- pr. v. ea

O de Gârleni expr. parfum sau colonie marca Guerlain.

O1 s. m. invar. A șaptesprezecea[1] literă a alfabetului și sunetul corespunzător.

O2 art. nehot. v. un.

O3 interj. 1. Exclamație (emfatică) folosită în invocații și în apostrofări, înaintea unui vocativ. 2. Exclamație care exprimă diverse stări emotive: admirație, bucurie, uimire, nemulțumire, revoltă, regret etc.

s-o1 conjcț. + pr. (s-o ducă)

s-o2 pr. + vb. aux. (s-o duce)

O1 s. m. 1. Invar. A optsprezecea literă a alfabetului limbii române; sunetul notat cu această literă (vocală cu deschidere mijlocie, rotunjită, din seria posterioară). 2. (LOG.) Simbol pentru propoziția categorică particular-negativă.

O2 art. nehot. v. un.

O3 pron. pers. v. el.

O4 num. card. v. unu.

O5 interj. Exclamație care exprimă diverse stări emotive (admirație, bucurie, uimire, nemulțumire etc.) sau care se folosește în invocații și în apostrofări, înaintea unui vocativ.

O6, simbol chimic pentru oxigen.

O’7, particulă precedând numele proprii irlandeze, care semnifică „fiul lui”.

n-o2 (pop.) adv. + vb. aux. (n-o veni)

n-o1 adv. +pr. (n-o cunoaște)

O, FORTUNATOS NIMIUM, SUA SI BONA NORINT, AGRICOLAS! (lat.) ce fericiți ar fi țăranii de și-ar da seama de fericirea lor! – Vergiliu, „Georgica”, II, 458-459. Țăranii nu știu cât de fericit e traiul lor patriarhal în comparație cu viața agitată a cetății. P. ext. Oamenii nu apreciază binele pe care îl au.

O, SANCTA SIMPLICITAS! (lat.) o, sfântă naivitate! – Exclamația lui J. Hus la vederea unei bătrâne, care în speranța unei răsplăți cerești, aruncă vreascuri pe rugul pe care el era ars. Constatare a unui act de ignoranță inconștientă sau de conformism naiv.

O, TEMPORA, O, MORES! (lat.) o, vremuri! o, moravuri! – Cicero, „In Catilinam”, I, 1, 2 și „De signi”, 56. Expresie a indignării față de corupția moravurilor.

O, VITAE PHILOSOPHIA DUX! (lat.) o, filozofie, călăuza vieții! – Cicero, „Tusculanae disputationes”, V, 2. În concepția anticilor, filozofia reprezenta suma cunoștințelor despre Univers și chintesența înțelepciunii omenești.

O'KELLY [oukéli] (O CEALLAIGH), Sean Thomas (1882-1966), om politic irlandez. Unul dintre creatorii partidului Sinn Féin (1905). Participant la insurecția naționalistă de Paști (1916), a prezidat primul parlament irlandez (1919-1922). Președinte al țării (1945-1959).

!nici o dátă conjcț. + num. (nu a mâncat azi ~, nici de mai multe ori)

1) o m. A cin-spre-zecea literă a alfabetuluĭ latin și care, cînd n´are accent, reprezentă [!] un sunet vecin cu ă (de ex., nămol și nomol) saŭ cu u (marmură și marmoră).

2) o, interj. care arată chemarea, invocațiunea, mirarea, bucuria, durerea ș. a.: O, Doamne! O, ce-ĭ asta? V. of, oh.

3) o, num. cardinal și pron. indefinit care se pune îld. una (din care se și derivă) cînd e în unire cu substantivu, ca: o carte.

5) o (vest), particulă îld. va (din care se și derivă) în: o fi îld. a fi, va fi (Fam.) și a să fie îld. a să fie, va să fie, va fi.

6) o (est) var. din a 2, ca: o fost, îld. a fost.

ohó și ohohó și (ob.) o! ho! și o! hohó! interj. care arată siguranța, nepăsarea saŭ ironia: Nu veĭ pleca. – O, ho! Ba plec! – El nu se teme. – O, hoho! Vaĭ de capu luĭ!

HENRIC NAVIGATORUL (HENRIQUE [ẽrikə] O NAVIGADOR) (1394-1460), prinț portughez. Fiul regelui Ioan I. A întemeiat un observator și o școală de navigație la Sagres, reședința sa. Începând din 1418, a organizat numeroase expediții de explorare a țărmului de NV al Africii, folosind în acest scop caravela.

v-o1 pr. + pr. (v-o dă)

v-o2 pr. + vb. aux. (v-o fi)

Servicii IT Constanta - Web design Constanta
Piese Auto si Service Constanta - Tracom
oil and acryl paintings by Costin Craioveanu